Introducere în răcitoare de aer

Răcitoarele de aer, cunoscute și sub numele de condensatoare, folosesc aerul ca lichid de răcire și pot fi folosite fie ca radiator, fie ca condensator. Ele constau în esență dintr-un fascicul de tuburi, un suport și un ventilator. Într-un răcitor de aer, fluidul fierbinte curge în interiorul tuburilor, în timp ce aerul este forțat peste exteriorul fasciculului de tuburi. Deoarece schimbul de căldură necesită un volum mare de ventilație și o presiune scăzută, ventilatoarele cu flux axial (vezi mașini de transfer de fluide) sunt utilizate pe scară largă. Tipul și materialul pachetului de tuburi afectează foarte mult performanța unui răcitor de aer. Deoarece coeficientul de transfer de căldură pe partea de aer este foarte scăzut, aripioarele sunt adesea adăugate la tuburi pentru a crește zona de transfer de căldură și a reduce turbulența fluidului, reducând astfel rezistența termică. Majoritatea răcitoarelor de aer folosesc aripioare radiale. Răcitoarele de aer folosesc de obicei tuburi simple cu un diametru exterior de 25 mm, tuburi cu aripioare joase, cu o înălțime de 12,5 mm și tuburi cu aripioare înalte, cu o înălțime de 16 mm. Aripioarele sunt de obicei realizate dintr-un material cu conductivitate termică ridicată (de obicei aluminiu) și sunt înfășurate sau încrustate pe tuburile simple. Pentru a îmbunătăți transferul de căldură, apă poate fi pulverizată în aerul de intrare pentru a-l umidifica. Acest lucru nu numai că scade temperatura aerului, ci și îmbunătățește coeficientul de transfer de căldură. Utilizarea răcitorilor de lichid răcit cu aer-poate economisi cantități semnificative de apă industrială, poate reduce poluarea mediului și poate reduce costurile de infrastructură. În zonele în care apa este deficitară, înlocuirea răcirii cu apă cu răcirea cu aer-poate atenua lipsa de apă.