Alegerea unui turn de răcire se bazează de obicei pe capacitatea acestuia de răcire. În sistemele de aer condiționat și refrigerare, volumul de apă care circulă într-un turn de răcire depinde de capacitatea de răcire a agentului frigorific și de diferența de temperatură dintre intrarea și ieșirea apei de răcire. Această diferență de temperatură este de obicei proiectată pentru condiții standard de funcționare: o temperatură a apei de intrare de 37 de grade , o temperatură a apei de ieșire de 32 de grade și o temperatură a becului umed-de 28 de grade .
Cu toate acestea, dacă temperatura becului umed-la locația turnului de răcire nu este standard sau dacă temperaturile apei la intrare și la ieșire sunt diferite, aproximarea (diferența dintre temperaturile-becului umed și la ieșire) va varia, de asemenea, în consecință. De exemplu, în Beijing, cu o temperatură de 4 grade, o temperatură a apei de intrare de 35 de grade și o temperatură a apei de ieșire de 5 grade, aproximativ 3 grade.
Aproximarea afectează direct capacitatea de răcire a unui turn de răcire. O aproximare mai mică indică o capacitate de răcire mai mică, în timp ce o aproximare mai mare indică o capacitate de răcire mai mare. De exemplu, un turn de răcire standard de 100 de tone poate răci 100 de tone de apă la aproximativ 4 grade, dar poate răci doar 85 de tone de apă la aproximativ 3 grade. Prin urmare, pentru a răci 100 de tone de apă, ar trebui să fie ales un turn de răcire standard de 125 de tone.
